Vreau sa cuprind cu o mana infinitul
Si cu mana cealalta incerc sa-ti vorbesc
Sa te conving,din inima sa-mi dai sarutul
Pe care,din prima zi,mereu il doresc.
Soaptele-mi curg din ochiul obosit si plans
Abuzat de mintea mea neghioaba si stingher,
Izgonit de flacari jucause intr-un cerc restrans
Stau singur si trist in cavoul meu,intr-un ungher,
Rupt in bucati,imi vad oasele imprastiate
Pe caldaramul unde sangele-mi inca nu s-a uscat
Si ma indoi de mijloc si am coatele impuscate
Cu idei imbatatoare din izvorul cel bun,nesecat.
Contemplez intristarea celor mai suferinzi decat mine
Si ma plictisesc bocetele de dor de prin cimitire,
Iar glasul cel bun sa ma vindece nicicand nu mai vine,
Iar viata se duce din mine pentru sufletu-mi curatire.
Falsul zambet al pietrelor din borduri nu e gingas,
Nodurile scandurilor din toate gardurile plang moi,
Iar eu sunt dus pe ultimul drum,al mortii fagas.
E mai bine,asa uitat,daca nu putem fi amandoi.
